Vaccinuri – Poliomielita

Petru Stratulat , , , , ,

poli1Incepem campania noastra pentru constientizarea populatiei asupra riscului nevaccinarii prin prezentarea detaliilor ce tin de o boala oribila care poate fi evitata prin vaccinare: Poliomielita. Daca ai un copil nevaccinat impotria virusului polio, iar acesta nu a fost infectat inca, trebuie sa le multumesti tuturor celor care si-au vaccinat copiii, caci imunitatea de grup dobandita datorita lor ti-a ferit copilul. Imunitatea de grup a inceput sa scada foarte mult din cauza nevaccinarii si se apropie de 75%. Sub 90%, cei nevaccinati sunt in pericol, iar printre cei carora vaccinarea le este refuzata de parinti inconstienti se afla si cazuri care nu pot fi vaccinate din motive medicale.

Poarta numele si de paralizie infantila, o boala infectioasa virala acuta ce se raspandeste de la om la om pe cale, de regula, fecal-orala. Aproximativ 90% din infectiile cu virusul polio, ce cauzeaza poliomielita, sunt fara simptome clare, gama acestora fiind foarte larga. In 3% din cazuri virusul patrunde in sistemul nervos central, unde distruge in mod preferential neuronii motori, cauzand slabiciune musculara si paralizie flasca, dar si paralizia poate fi de mai multe feluri. Cea mai comuna este cea asimetrica in cazul picioarelor, de cele mai multe ori.

Epidemiile de poliomielita au fost necunoscute pana la sfarsitul secolului al 19-lea si a devenit una dintre cele mai temute boli ale copilariei la inceputul secolului 20. Infectarea cu poliomielita a mutilat mii de oameni, majoritatea copii mici, si a cauzat paralizie si moarte de-a lungul timpului.

Virusul a existat mii de ani in stare latenta ca patogenie endemica pana in 1880, cand a erupt intr-o epidemie in Europa ce apoi s-a intins pana in Statele Unite. In 1910, mapamondul a facut cunostinta cu poliomielita in special vara si in zonele intens populate. Atunci a inceput „Marea Cursa” spre realizarea unui vaccin ce a aparut in 1950. Efectul sau a scazut rata infectarii cu virusul polio la nivel mondial, de la cateva sute de mii pe an la doar cateva mii.

153_PolioseqExista doua modele de baza de poliomielita: cel care nu implica Sistemul Nervos Central, intitulat si poliomielita abortiva, si unul care implica Sistemul Nervos Central – paralitic sau nonparalitic. Dupa cum am scris si mai sus, de regula infectarea se produce fara simptime. Rareori, apar simptome minore care pot include dureri de gat si febra, greata, varsaturi, dureri abdominale, constipatie sau diaree si simptome similare gripei. Virusul ajunge in Sistemul Nervos Central in 3% din cazuri si acolo gasim apoi meningita aseptica nonparalitica acompaniata de dureri de cap, gat, spate, dureri abdominale si ale extremitatilor, febra, varsaturi, letargie si schimbari de dispozitie. Boala poate evolua spre paralizie.

Poliovirusul intră în organism prin gură, infectând primele celule cu care vine în contact -faringele și mucoasa intestinală. Reușește să intre prin legare la un receptor de tip receptor imunoglobulinăl, cunoscut sub numele de receptor pentru poliovirus sau CD155, pe membrana celulelor. Virusul deturnează apoi mecanismul propriu al celulei gazdă și începe reproducerea. Poliovirusul se divide în interiorul celulelor gastro-intestinale, pentru aproximativ o săptămână, de unde se răspândește la amigdale (în special la celulele foliculare dendritice cu rezidență în centre germinale tonsilare, în țesutul limfoid intestinal, inclusiv celulele M ale plăcilor Payer, și adânc în colul uterin și ganglioni mezenterici limfatici, unde se multiplică din belșug .Virusul este apoi absorbit în fluxul sanguin.Cunoscut sub numele de viremie, prezența virusului în sânge permite ca aceasta să fie larg distribuit în întregul corp. Poliovirusul poate supraviețui înmulți în sânge și limfă pentru perioade lungi de timp, uneori 17 săptămâni. Într-un procent mic de cazuri, se poate răspândi și reproduce în alte locuri, cum ar fi tesutul adipos brun, țesuturi reticuloendoteliale și musculare. Această replicare susținută provoacă viremie gravă și duce la dezvoltarea simptome minore, asemănătoare gripei. Rar, aceasta poate progresa și virusul poate invada sistemul nervos central, provocând un răspuns inflamator local. În majoritatea cazurilor, acest lucru duce la o inflamare auto-limitativă ale meningelor, straturile de țesut din jurul creierului, care este cunoscut sub numele de meningită aseptică nonparalitică. Penetrarea sistemului nervos central oferă nu oferă niciun beneficiu cunoscut virusului și este destul de probabil o deviere accidentală a unei infecții gastro-intestinale normale. Mecanismele prin care virusul polio se extinde la nivelul SNC sunt greu de înțeles, dar se pare a fi în primul rând o șansă-eveniment, în mare măsură independentă de vârstă, sex, sau poziția socio-economică a individului. – Wikipedia

Unica metoda de evitare a riscului de imbolnavire este vaccinarea. Diferenta dintre o viata petrecuta in conditii normale cu sanse reale de dezvoltare pe plan personal si profesional si o viata petrecuta depinzand de ajutorul altora, dincolo de dificultatile fizice si psihice ale unui mod de trai cumplit, sta intr-o fiola de vaccin. Daca preferi ca al tau copil sa fie supus unui asemenea risc, nu-l vaccina, dar fii pregatita, caci la mame ne referim acum si aici, sa-l privesti in ochi la varsta adolescentei cand te va intreba de ce se afla in situatia aceea. Vei avea curajul sa-i recunosti faptul ca niste bloguri scrise de nebuni i-au decis soarta?

Citeste si  Molecule inteligente care elimina celule canceroase

Această prezentare necesită JavaScript.